În timpul discuțiilor cu Igor Botnari, un tânăr instrumentist din satul Fundurii Vechi, ni s-a creat impresia, că e un vrednic urmaș a lui Ștefan. Vorbește cu atâta patimă despre folclor, despre rădăcini, despre instrumente populare, încât te minunezi și te întrebi ”… cum oare modernismul nu l-a ademenit și nu i-a schimbat viziunile, căci tot mai rar întâlnești tineri setoși de folclor autentic, de tradiții și valori, specifice neamului nostru?!”
Student la Colegiul de Muzică și Pedagogie din Bălți, anul IV, specialitatea saxofon, catedra instrumente aerofone populare și de percuție, Igor Botnari zilnic are o agendă plină de activități, scrie ziarul local din Glodeni, Câmpia Glodenilor.
La braț cu studiile este acompaniator și solist în ansamblul folcloric ”Învârtita dorului” din satul Fundurii Vechi (conducător artistic dna Lilia Costea), în grupul ”Vivat”, corul ”Ars Nova”, taraful și orchestra de fanfară a colegiului de muzică. Găsește timp și pentru studii și pentru repetiții. Talentat, responsabil și pasionat de ceea ce face, Igor tinde să își facă o carieră muzicală de succes.
În copilărie cercul fluieriștilor, condus de Victor Gului și orele de vocal, predate de dna Lilia Costea, au fost ca niște semințe sănătoase într-un sol fertil. Chiar dacă de mic Igor nu intenționa să facă muzică, treptat și neașteptat muzica s-a legat de el. A cântat în ansamblul ”Muguri de speranță”, iar prin clasa a șaptea, după mai multe participări la concursuri, concerte, festivaluri, adolescentul Igor Botnari afirmă hotărât, că vrea să învețe saxofonul, apoi chitara pentru acompaniament, iar între timp în sufletul său scânteiase o iubire ascunsă deja pentru țambal și cobză. Eh, dar cobza îl fermecase!
Pasiunea pentru folclor și instrumente muzicale e nemărginită. Igor posedă zece instrumente: cobză, chitară, ukulele, saxofon, fluier, clarinet, pian, caval, nai și acordeon. Celor populare, că-i sunt mai aproape de suflet, le acordă mai multă atenție, exersează mai des. Însă cobza basarabeană e preferata poliinstrumentistului Igor Botnari. Cu ea cântă și încântă, strunele cobzei scot sunete ce te duc cu gândul la rădăcini, la folclorul autentic, la doine și balade, te îndeamnă acasă, acolo unde sufletul lui alternează armonios cu folclorul, cu credința, cu neamul, cu istoria, cu satul, care a crescut și crește oameni frumoși.
